Mă refer la expoziția artistului plastic Iulian Copăcel, deschisă pe 3 Iulie la Sala Victoriași care tocmai se închide! Din păcate, abia acum jumătate de oră am aflat despre ea de la junele meu prieten Gabriel Cucuteanu, care mi-a făcut și cunoștință cu graficianul și pictorul, acum mai mult de 15 ani, mai exact în 2003, cînd lucrarea acestuia Nud albastru, realizată un an mai devreme, a împodobit coperta primei ediții a volumului Check Point Charlie. 7 povestiri fără a mai socoti și prefața, lucrare care se află în mica mea colecție de tablouri, alături de lucrări de Val Gheorghiu, Constantin Baciu, Zamfira Bîrzu, Alexandru Tomozei, Dragoș Pătrașcu… Regret enorm că am ratat expoziția, nu doar pentru că mă simt legat de artist prin acea aventură comună, ci și pentru că, după cum am putut constata răsfoind pe internet informația disponibilă că mi-ar fi plăcut foarte mult. Sigur, lucrările îmi plac și în reproducere digitală, mai ales că am putut opera măriri și detalieri, dar credeți-mă, nu e același lucru. O să atașez cîteva lucrări, ca să vedeți ce-am ratat să văd pe viu și ceea ce, poate, n-ați ratat! Mai există o șansă – pictorul să mă ia într-o zi de mînuță și să mă care la atelierul său, să văd lucrările acolo!

Dacă priviți fie și doar cele cîteva lucrări postate de mine, veți înțelege foarte bine care este sensul pe care dorește să-l transmită expoziția, de la titlu la ultima lucrare expusă.

Liviu Antonesei

https://antoneseiliviu.wordpress.com/2019/07/10/expozitia-pe-care-am-ratat-o/comment-page-1/?unapproved=40229&moderation-hash=f5de9dbcb12901a4612e357275442b49#comment-40229