• Lucr─ârile lui Iulian Cop─âcel ilustreaz─â necesitatea de eliberare a formei de constr├óngerile sale prin trecerea de la figurativ la construc╚Ťia abstract─â. Ceea ce surprinde este ob╚Ťinerea unui echilibru la nivelul compozi╚Ťiei tocmai printr-o anumit─â dinamic─â a asimetriilor elementelor de limbaj plastic repetate. Tendin╚Ťa de descompunere a formei este compensat─â imediat de o re-compunere a acesteia sub semnul organicit─â╚Ťii. Acolo unde elementele ├«ncep s─â-╚Öi piard─â natura figurativ─â prin suprapuneri, re-configur─âri ale acestora, intervine polivalen╚Ťa liniilor vibrate. Astfel, compozi╚Ťia este una dinamic─â, alternan╚Ťa armonioas─â a formelor conferind o expresivitate aparte ├«ntregului ╚Öi relief├ónd pl─âcerea intens─â de a desena.  De altfel, aceast─â armonie este chiar m─ârturisit─â plastic prin simboluri din domeniul muzicii: instrumentele muzicale, portativul cu nota╚Ťia muzical─â, pensula ╚Öi paleta, contrabalansate ├«ns─â de sugestii ale instrumentarului tehnic.
  • Se resimte constant nevoia de organizare a spa╚Ťiului, de ordonare a formelor care tind s─â ias─â din tiparul figurativ: st├ólpii de iluminat reprezenta╚Ťi ├«n serie, copacii alinia╚Ťi, c─âr╚Ťile a╚Öezate pe rafturile asimetrice, liniile/formele tinz├ónd spre paralelism ├«n plan orizontal (sugestii ale limitei/barierei) sau vertical (sugestii ale sc─ârii/ascensiunii). Totu╚Öi, dezechilibrul produs de ÔÇ×eliberareaÔÇŁ formelor nu distruge coeren╚Ťa structurilor: pe de o parte, aracadele suspendate, ferestrele desprinse, u╚Öile alungite creeaz─â tensiuni la nivelul imaginii, tr─âd├ónd inten╚Ťia de abstractizare, iar pe de alt─â parte,  toate acestea sunt re-integrate ├«ntr-un tot coerent, sunt re-a╚Öezate.
  • Lumina st├ólpilor de iluminat/ a l─âmpilor (elemente care ├«nc─â pot fi intuite) nu este difuz─â, nu se rispe╚Öte, ci umple suprafe╚Ťe triunghiulare clar delimitate, de parc─â nu ar vrea s─â-╚Öi piard─â esen╚Ťa. Cu toate acestea, compozi╚Ťia nu st─â sub semnul ├«ntunericului, ci mai degrab─â sub cel al crepusculului sau al seninului. Dimpotriv─â, negrul este cel care se descompune sub presiunea luminii, ├«╚Öi pierde consisten╚Ťa; negrul umple/domin─â mai ales c─âile de acces ale cl─âdirilor, dezvolt├ónd semnifica╚Ťia unui spa╚Ťiu inaccesibil, misterios, ascuns privirii. Unele u╚Öi alungite, dep─â╚Öind cadrul cl─âdirii invit─â privitorul s─â p─âtrund─â ├«n necunoscut. 
  • Liniile ondulate, sub╚Ťiri sau ├«ngro╚Öate, func╚Ťioneaz─â, ├«n anumite contexte, ca sugestii ale acvaticului, axe ale imaginii ├«ntr-o rela╚Ťie complementar─â cu elementele terestre: curgerea ├«nseamn─â deopotriv─â ciclicitate, efemeritate ╚Öi vitalitate (vezi cele cinci aspecte ale orizontului temporal ├«n concep╚Ťia lui Blaga: timpul-havuz, timpul-cascad─â, timpul-fluviu, timpul-circular ┼či timpul-spiral─â). ├Än plus, se poate observa c─â albastrul devine culoarea acoperi╚Öurilor (cupolelor) ╚Öi a ferestrelor, cre├ónd impresia unei reflect─âri a planului cosmic asupra celui teluric: semnificativ─â ├«n aces sens este chiar cupola albastr─â a bisericii, semn al sacraliz─ârii teluricului. 
  • De altfel, trecerea ireversibil─â a timpului este surprins─â prin simbolul ceasului/orologiului, reluat sub diverse reprezent─âri (de la imaginea clasic─â a ceasului cu limbi la aceea a cercului cu un punct sau cea a simplului cerc) sau prin cel al clepsidrei. 
  • Faptul  c─â fiin╚Ťa uman─â are o condi╚Ťie limitat─â este accentuat ╚Öi de sugestiile arcelor de cerc, care dezvolt─â multiple conota╚Ťii: limita orizontului (├«n oglind─â), c─âci fiin╚Ťa ├«╚Öi urmeaz─â destinul ├«ntr-un orizont cultural (vezi simbolul c─âr╚Ťii atins de arcul de cerc), ├«ncerc├ónd s─â descifreze misterele universului; sugestia curcubeului sau a portalului care asigur─â trecerea de la figurativ la abstract. 

View gallery