Last Artworks,  My Art,  Personal Exhibition

Dansul luciferic. Cornul pierdut al inorogului.

Expoziția va fi deschisă
în perioada 20 – 28 Februarie 2022
Galeria de artă Th. Pallady, a Uniunii Artistilor Plastici din IASI, Str. Alexandru Lăpușneanu, nr. 7-9, Iași

Dansul unei lumi în criză. Cornul pierdut al inorogului 

Puțini sunt cei care nu resimt fascinația dansului. Am putea dansa pur și simplu, improvizând în timpul liber pentru a ne destinde sau am putea practica dansul de performanță; am putea dansa singuri, nestingheriți de privirile celorlalți, sau, dimpotrivă, am putea dansa cu ceilalți, bucurându-ne împreună. În compozițiile lui Iulian Copăcel, dansul nu pare a se încadra în vreuna dintre aceste forme: dansul nu este nici căutare individuală a intimității, nici manifestare colectivă a fericirii. Dansul reprezintă, în schimb, singura modalitate de manifestare a unei lumi intrate în criză, o lume care și-a pierdut echilibrul de altădată și care tinde să-și regăsească sensul. Este vorba despre „ruperea” unei lumi chinuite de pierderea identității, pe care încearcă obsesiv să o recupereze, prin dans, indiferent de natura acestuia. 

În această criză, lumea caută dansul, căci doar acesta – oricare i-ar fi formele – poate conferi coeziune colectivității. De ce tocmai dansul? Pentru că dezechilibrul ființelor este strâns legat de destrămarea sensului originar al existenței, pe care simplele cuvinte nu mai au forța să îl cuprindă/să îl refacă. Și acolo unde cuvântul și-a pierdut puterea, rămân doar onomatopeele și mișcările. Totuși, pentru redescoperirea unității, mișcările trebuie să redevină armonie, să se sincronizeze, să se transforme într-un dans al sorții. 

În universul imaginat de Iulian Copăcel, ne trezim spectatori în fața unui dans luciferic, care acaparează o lume învolburată. Conform filosofiei blagiene, cunoașterea luciferică „răpește echilibrul lăuntric” al obiectului despicat în două: cu o parte văzută/relevată și cu una ascunsă/purtătoare de mister. Această scindare duce la nașterea unei crize în obiectul dezechilibrat, care devine „simplu semn arătat al unui mister în esență ascuns” sau, cu alte cuvinte, „mister deschis” (v. Blaga, 2013: 257). Din această perspectivă, în viziunea artistului, dansul reprezintă manifestarea ființelor care descoperă o tulburare critică în universul lor și încearcă împreună să re-găsească sensul, coerența, unitatea ascunsă a acestuia. De altfel, în tradițiile chineze, dansul – asociat ritmicii numerelor – este perceput ca un element ordonator al lumii, care are puterea de a îmblânzi animalele sălbatice, de a institui armonia între Cer și Pământ (v. Chevalier & Gheerbrant, 2009: 325-326). 

După cum se poate remarca, în majoritatea creațiilor lui Iulian Copăcel, dansul este unul colectiv, căci criza nu se produce la nivelul individului, ci la nivelul întregii lumi; este vorba despre o lume care vrea deopotrivă să-și regăsească suflul de altădată și să-și depășească limitele ca revărsarea unui fluviu. O criză nu poate fi depășită decât prin ieșirea din hotarele care o întrețin, iar dansul luciferic este singura cale de salvare a ființei. 

Suflul
Revarsarea

Dansul luciferic aduce în prim-plan misterul deschis al mișcărilor ființelor, care ezită între verticalitate, ascensiune, aparentă destindere, precum în lucrarea Revărsarea, și coborâre, aplecare, încordare, precum în Suflul. În orice caz, de fiecare dată, se simte fiorul colectivității care, prin dans, tinde spre starea de echilibru, de armonie. Siluetele caută coordonarea, urmărind să răzbată dincolo de materialitatea dezechilibrată asemenea firelor unui ghem încâlcit. În această direcție, la nivel cromatic, negrul predominant potențează misterul, sensurile nepătrunse, pe când roșul, verdele sau albastrul sugerează vitalitatea, speranța regăsirii unității originare. Progresul dansului luciferic nu trebuie căutat la suprafață, 

în dimensiunea plastică arătată/cunoscută/figurativă, ci – asemenea cunoașterii luciferice – acesta se realizează în adâncime, în dimensiunea abstractă a misterului. În compozițiile lui Iulian Copăcel – supuse aici atenției – adevărata cunoaștere într-o lume intrată în criză este posibilă doar prin dans. 

Doamna si inorogul

Mergând mai departe, la nivel simbolic, lumea care dorește să se regăsească prin dans oscilează între mitul inorogului și cel al zburătorului. De altfel, pentru a intui resorturile acesteia, vom lua ca punct de referință chiar lucrarea Doamna și inorogul, aparent lipsită de vreo conexiune directă cu rețeaua semnificațiilor dansului. Fără a insista asupra nașterii simbolului zoomorf al unicornului, trebuie subliniat faptul că acesta a fost abordat de-a lungul timpului dintr-o dublă perspectivă: mitul inorogului a fost asociat, pe de o parte, legendei prinderii sale cu ajutorul unei fecioare (versiunea medievală, axată pe coordonatele simbolice hristice), iar pe de altă parte, a fost interpretat prin prisma proprietăților curative ale cornului miraculos în calitate de panaceu (credința renascentistă, ca moștenire a antichității). În orice paradigmă ne-am situa, inorogul este atras de prezența fecioarei, fapt ce-i va aduce capturarea sau chiar moartea (v. Crețu, 2013: 128-166). De altfel, în compoziția lui Iulian Copăcel, sugestiile sacrificiului se regăsesc în imaginea inorogului care încetează a mai fi simbol al purității, al perfecțiunii, al puterii: pata roșie de la piciorul inorogului reliefează ideea de sângerare, de „îngenunchiere”, de vulnerabilitate. Prin această prismă, conotațiile discursului plastic sunt multiple, înscriindu-se în sfera desacralizării. Pe de o parte, cornul are o dimensiune nesemnificativă, în contrast cu reprezentarea disproporționată a corpului, semn că inorogul și-a pierdut forța purificatoare de altădată. Pe de altă parte, cornul este asociat aici aripilor, simbolistica zborului intersectându-se și cu mitul zburătorului, care, dintr-un anumit unghi, se circumscrie sintaxei desacralizării. Deseori, zburătorul este imaginat în credința populară ca o ființă miraculoasă, malefică, care poate apărea inclusiv sub formă de zmeu, de șarpe cu aripi ori ca o flacără, provocându-le suferință fetelor, neliniștindu-le (v. Candrea, 1999: 182-183). Până la urmă, este vorba tot despre o criză, una erotică. Cert este că acest simbol al aripii (mult mai evident decât cel al cornului) se cristalizează atât în planul inorogului, cât și în cel al fecioarei. Într-adevăr, pare a fi vorba despre două planuri între care s-a ridicat o vizibilă barieră, iar zborul poate fi soluția salvatoare pentru a ieși din impas; inorogul nu mai apare în imediata apropiere a fecioarei, precum în reprezentările medievale în care aceasta îi atinge suav cornul, ci, dimpotrivă, deși se află în fața fetei, contemplând-o, el nu poate depăși granița care-i desparte. Cei doi apar surprinși în ipostaze statice, ca într-un fel de împietrire în materialitatea unei lumi despiritualizate. Totuși, simbolul păsării dezvoltă semnificațiile unei potențiale mântuiri, ale înălțării în vederea redescoperirii armoniei pierdute. Or, acest lucru, dacă nu este posibil prin zbor în planul cosmic, poate fi atins prin dans în planul teluric. Aici este, de fapt, cheia: singura cale de ieșire din criză, de reîmplinire este însuși dansul luciferic

Dansul luciferic ia naștere, în fond, din încercările repetate ale ființelor de a se elibera. Siluetele dansatoare se află într-o continuă căutare, tatonează, ezită, fie se îngână în mișcări instinctuale, fie se lasă purtate cu grație de ritmuri fluide. Dansul înseamnă frământare, dezlănțuire, mișcările transformându-se în gesturi ale unui ceremonial desprins din alte timpuri; putem întrezări sugestii ale unui dans păgân, tribal, cu ființe aplecate sau chiar îngenuncheate, prinse în mrejele incantației, acaparate de un foc mistuitor, ce ne poartă gândul – în această direcție a conotațiilor dansului ca artă ritualică, descătușare ritmică, 

circulară a energiilor – spre Dansul lui Matisse. Chiar și atunci când dansul devine mai temperat, plasat în sfera modernității, semnele ritualului nu dispar: de exemplu, în compoziția Înălțare, mișcările dansatoarelor (a căror vestimentație apare nuanțată de această dată, subliniindu-se îndepărtarea de puritatea primordială) sunt orientate pe o axă ascensională: pe vârfuri, cu mâinile întinse spre cer sau împreunate a rugăciune, în cerc. Siluetele nu mai caută acum eliberarea printr-o arcuire spre pământ, ci printr-o avântare spre înălțimi. Astfel, întâlnim atât frenezia dansului ritualic, însoțit parcă de incantații străvechi, cât și eleganța baletului încărcat de o sensibilitate aparte. 

Inaltarea

Uneori, ființele nu-și găsesc coordonarea, grupându-se într-o încercare statică de sincronizare, alteori, acestea se dezlănțuie pătrunse de un fior necunoscut. La un moment dat, siluetele – supuse tot mai accentuat abstractizării cu valențe expresioniste, mai mult sau mai puțin apropiate de structurile complexe ale lui Pollock – devin părți ale vibrațiilor dansului, își depășesc limitele, contopindu-se cu natura însăși. 

Așadar, sub orice aspect s-ar manifesta, improvizat sau elaborat, „dansul înseamnă celebrare, dansul este limbaj. Limbaj dincoace de cuvânt” (Chevalier & Gheerbrant, 2009: 325-326), a cărui structurare conduce către o eliberare extatică, dincolo de coordonatele temporale. Un astfel de limbaj este articulat cu o deosebită forță și în compozițiile lui Iulian Copăcel, care surprind – printr-o sintaxă inedită – expresivitatea ritmului, dinamismul unei lumi aflate în căutarea echilibrului. În această lume, dansul purifică, restabilește coerența, salvează ființa. 

  • • Blaga, Lucian, Trilogia cunoașterii, Ed. Humanitas, București, 2013. 
  • • Candrea, I. Aurel, Folclorul medical român comparat. Privire generală. Medicina magică, Ed. Polirom, Iaşi 1999. 
  • • Chevalier, Jean; Gheerbrant, Alain (coord.), Dicționar de simboluri: mituri, vise, obiceiuri, gesturi, forme, figuri, culori, numere, Ed. Polirom, Iaşi 2009. 
  • • Creţu, Bogdan, Inorogul la porţile Orientului. Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu 

comparativ, vol. I, Ed. Institutul European, Iași, 2013. 

Text: Marius Pintilii

iulian

my website site

Leave a Reply

Scroll Up
0 Shares
Share via
Copy link
Powered by Social Snap