Last Artworks,  My Art,  Personal Exhibition

Dansul luciferic. Cornul pierdut al inorogului.

Expozi╚Ťia va fi deschis─â
├«n perioada 20 ÔÇô 28 Februarie 2022
Galeria de artă Th. Pallady, a Uniunii Artistilor Plastici din IASI, Str. Alexandru Lăpușneanu, nr. 7-9, Iași

Dansul unei lumi ├«n criz─â. Cornul pierdut al inorogului 

Pu╚Ťini sunt cei care nu resimt fascina╚Ťia dansului. Am putea dansa pur ╚Öi simplu, improviz├ónd ├«n timpul liber pentru a ne destinde sau am putea practica dansul de performan╚Ť─â; am putea dansa singuri, nestingheri╚Ťi de privirile celorlal╚Ťi, sau, dimpotriv─â, am putea dansa cu ceilal╚Ťi, bucur├óndu-ne ├«mpreun─â. ├Än compozi╚Ťiile lui Iulian Cop─âcel, dansul nu pare a se ├«ncadra ├«n vreuna dintre aceste forme: dansul nu este nici c─âutare individual─â a intimit─â╚Ťii, nici manifestare colectiv─â a fericirii. Dansul reprezint─â, ├«n schimb, singura modalitate de manifestare a unei lumi intrate ├«n criz─â, o lume care ╚Öi-a pierdut echilibrul de alt─âdat─â ╚Öi care tinde s─â-╚Öi reg─âseasc─â sensul. Este vorba despre ÔÇ×rupereaÔÇŁ unei lumi chinuite de pierderea identit─â╚Ťii, pe care ├«ncearc─â obsesiv s─â o recupereze, prin dans, indiferent de natura acestuia. 

├Än aceast─â criz─â, lumea caut─â dansul, c─âci doar acesta ÔÇô oricare i-ar fi formele ÔÇô poate conferi coeziune colectivit─â╚Ťii. De ce tocmai dansul? Pentru c─â dezechilibrul fiin╚Ťelor este str├óns legat de destr─âmarea sensului originar al existen╚Ťei, pe care simplele cuvinte nu mai au for╚Ťa s─â ├«l cuprind─â/s─â ├«l refac─â. ╚śi acolo unde cuv├óntul ╚Öi-a pierdut puterea, r─âm├ón doar onomatopeele ╚Öi mi╚Öc─ârile. Totu╚Öi, pentru redescoperirea unit─â╚Ťii, mi╚Öc─ârile trebuie s─â redevin─â armonie, s─â se sincronizeze, s─â se transforme ├«ntr-un dans al sor╚Ťii. 

├Än universul imaginat de Iulian Cop─âcel, ne trezim spectatori ├«n fa╚Ťa unui dans luciferic, care acapareaz─â o lume ├«nvolburat─â. Conform filosofiei blagiene, cunoa╚Öterea luciferic─â ÔÇ×r─âpe╚Öte echilibrul l─âuntricÔÇŁ al obiectului despicat ├«n dou─â: cu o parte v─âzut─â/relevat─â ╚Öi cu una ascuns─â/purt─âtoare de mister. Aceast─â scindare duce la na╚Öterea unei crize ├«n obiectul dezechilibrat, care devine ÔÇ×simplu semn ar─âtat al unui mister ├«n esen╚Ť─â ascunsÔÇŁ sau, cu alte cuvinte, ÔÇ×mister deschisÔÇŁ (v. Blaga, 2013: 257). Din aceast─â perspectiv─â, ├«n viziunea artistului, dansul reprezint─â manifestarea fiin╚Ťelor care descoper─â o tulburare critic─â ├«n universul lor ╚Öi ├«ncearc─â ├«mpreun─â s─â re-g─âseasc─â sensul, coeren╚Ťa, unitatea ascuns─â a acestuia. De altfel, ├«n tradi╚Ťiile chineze, dansul ÔÇô asociat ritmicii numerelor ÔÇô este perceput ca un element ordonator al lumii, care are puterea de a ├«mbl├ónzi animalele s─âlbatice, de a institui armonia ├«ntre Cer ╚Öi P─âm├ónt (v. Chevalier & Gheerbrant, 2009: 325-326). 

Dup─â cum se poate remarca, ├«n majoritatea crea╚Ťiilor lui Iulian Cop─âcel, dansul este unul colectiv, c─âci criza nu se produce la nivelul individului, ci la nivelul ├«ntregii lumi; este vorba despre o lume care vrea deopotriv─â s─â-╚Öi reg─âseasc─â suflul de alt─âdat─â ╚Öi s─â-╚Öi dep─â╚Öeasc─â limitele ca rev─ârsarea unui fluviu. O criz─â nu poate fi dep─â╚Öit─â dec├ót prin ie╚Öirea din hotarele care o ├«ntre╚Ťin, iar dansul luciferic este singura cale de salvare a fiin╚Ťei. 

Suflul
Revarsarea

Dansul luciferic aduce ├«n prim-plan misterul deschis al mi╚Öc─ârilor fiin╚Ťelor, care ezit─â ├«ntre verticalitate, ascensiune, aparent─â destindere, precum ├«n lucrarea Rev─ârsarea, ╚Öi cobor├óre, aplecare, ├«ncordare, precum ├«n Suflul. ├Än orice caz, de fiecare dat─â, se simte fiorul colectivit─â╚Ťii care, prin dans, tinde spre starea de echilibru, de armonie. Siluetele caut─â coordonarea, urm─ârind s─â r─âzbat─â dincolo de materialitatea dezechilibrat─â asemenea firelor unui ghem ├«nc├ólcit. ├Än aceast─â direc╚Ťie, la nivel cromatic, negrul predominant poten╚Ťeaz─â misterul, sensurile nep─âtrunse, pe c├ónd ro╚Öul, verdele sau albastrul sugereaz─â vitalitatea, speran╚Ťa reg─âsirii unit─â╚Ťii originare. Progresul dansului luciferic nu trebuie c─âutat la suprafa╚Ť─â, 

├«n dimensiunea plastic─â ar─âtat─â/cunoscut─â/figurativ─â, ci ÔÇô asemenea cunoa╚Öterii luciferice ÔÇô acesta se realizeaz─â ├«n ad├óncime, ├«n dimensiunea abstract─â a misterului. ├Än compozi╚Ťiile lui Iulian Cop─âcel ÔÇô supuse aici aten╚Ťiei ÔÇô adev─ârata cunoa╚Ötere ├«ntr-o lume intrat─â ├«n criz─â este posibil─â doar prin dans. 

Doamna si inorogul

Merg├ónd mai departe, la nivel simbolic, lumea care dore╚Öte s─â se reg─âseasc─â prin dans oscileaz─â ├«ntre mitul inorogului ╚Öi cel al zbur─âtorului. De altfel, pentru a intui resorturile acesteia, vom lua ca punct de referin╚Ť─â chiar lucrarea Doamna ╚Öi inorogul, aparent lipsit─â de vreo conexiune direct─â cu re╚Ťeaua semnifica╚Ťiilor dansului. F─âr─â a insista asupra na╚Öterii simbolului zoomorf al unicornului, trebuie subliniat faptul c─â acesta a fost abordat de-a lungul timpului dintr-o dubl─â perspectiv─â: mitul inorogului a fost asociat, pe de o parte, legendei prinderii sale cu ajutorul unei fecioare (versiunea medieval─â, axat─â pe coordonatele simbolice hristice), iar pe de alt─â parte, a fost interpretat prin prisma propriet─â╚Ťilor curative ale cornului miraculos ├«n calitate de panaceu (credin╚Ťa renascentist─â, ca mo╚Ötenire a antichit─â╚Ťii). ├Än orice paradigm─â ne-am situa, inorogul este atras de prezen╚Ťa fecioarei, fapt ce-i va aduce capturarea sau chiar moartea (v. Cre╚Ťu, 2013: 128-166). De altfel, ├«n compozi╚Ťia lui Iulian Cop─âcel, sugestiile sacrificiului se reg─âsesc ├«n imaginea inorogului care ├«nceteaz─â a mai fi simbol al purit─â╚Ťii, al perfec╚Ťiunii, al puterii: pata ro╚Öie de la piciorul inorogului reliefeaz─â ideea de s├óngerare, de ÔÇ×├«ngenunchiereÔÇŁ, de vulnerabilitate. Prin aceast─â prism─â, conota╚Ťiile discursului plastic sunt multiple, ├«nscriindu-se ├«n sfera desacraliz─ârii. Pe de o parte, cornul are o dimensiune nesemnificativ─â, ├«n contrast cu reprezentarea dispropor╚Ťionat─â a corpului, semn c─â inorogul ╚Öi-a pierdut for╚Ťa purificatoare de alt─âdat─â. Pe de alt─â parte, cornul este asociat aici aripilor, simbolistica zborului intersect├óndu-se ╚Öi cu mitul zbur─âtorului, care, dintr-un anumit unghi, se circumscrie sintaxei desacraliz─ârii. Deseori, zbur─âtorul este imaginat ├«n credin╚Ťa popular─â ca o fiin╚Ť─â miraculoas─â, malefic─â, care poate ap─ârea inclusiv sub form─â de zmeu, de ╚Öarpe cu aripi ori ca o flac─âr─â, provoc├óndu-le suferin╚Ť─â fetelor, nelini╚Ötindu-le (v. Candrea, 1999: 182-183). P├ón─â la urm─â, este vorba tot despre o criz─â, una erotic─â. Cert este c─â acest simbol al aripii (mult mai evident dec├ót cel al cornului) se cristalizeaz─â at├ót ├«n planul inorogului, c├ót ╚Öi ├«n cel al fecioarei. ├Äntr-adev─âr, pare a fi vorba despre dou─â planuri ├«ntre care s-a ridicat o vizibil─â barier─â, iar zborul poate fi solu╚Ťia salvatoare pentru a ie╚Öi din impas; inorogul nu mai apare ├«n imediata apropiere a fecioarei, precum ├«n reprezent─ârile medievale ├«n care aceasta ├«i atinge suav cornul, ci, dimpotriv─â, de╚Öi se afl─â ├«n fa╚Ťa fetei, contempl├ónd-o, el nu poate dep─â╚Öi grani╚Ťa care-i desparte. Cei doi apar surprin╚Öi ├«n ipostaze statice, ca ├«ntr-un fel de ├«mpietrire ├«n materialitatea unei lumi despiritualizate. Totu╚Öi, simbolul p─âs─ârii dezvolt─â semnifica╚Ťiile unei poten╚Ťiale m├óntuiri, ale ├«n─âl╚Ť─ârii ├«n vederea redescoperirii armoniei pierdute. Or, acest lucru, dac─â nu este posibil prin zbor ├«n planul cosmic, poate fi atins prin dans ├«n planul teluric. Aici este, de fapt, cheia: singura cale de ie╚Öire din criz─â, de re├«mplinire este ├«nsu╚Öi dansul luciferic

Dansul luciferic ia na╚Ötere, ├«n fond, din ├«ncerc─ârile repetate ale fiin╚Ťelor de a se elibera. Siluetele dansatoare se afl─â ├«ntr-o continu─â c─âutare, tatoneaz─â, ezit─â, fie se ├«ng├ón─â ├«n mi╚Öc─âri instinctuale, fie se las─â purtate cu gra╚Ťie de ritmuri fluide. Dansul ├«nseamn─â fr─âm├óntare, dezl─ân╚Ťuire, mi╚Öc─ârile transform├óndu-se ├«n gesturi ale unui ceremonial desprins din alte timpuri; putem ├«ntrez─âri sugestii ale unui dans p─âg├ón, tribal, cu fiin╚Ťe aplecate sau chiar ├«ngenuncheate, prinse ├«n mrejele incanta╚Ťiei, acaparate de un foc mistuitor, ce ne poart─â g├óndul ÔÇô ├«n aceast─â direc╚Ťie a conota╚Ťiilor dansului ca art─â ritualic─â, desc─âtu╚Öare ritmic─â, 

circular─â a energiilor ÔÇô spre Dansul lui Matisse. Chiar ╚Öi atunci c├ónd dansul devine mai temperat, plasat ├«n sfera modernit─â╚Ťii, semnele ritualului nu dispar: de exemplu, ├«n compozi╚Ťia ├Än─âl╚Ťare, mi╚Öc─ârile dansatoarelor (a c─âror vestimenta╚Ťie apare nuan╚Ťat─â de aceast─â dat─â, subliniindu-se ├«ndep─ârtarea de puritatea primordial─â) sunt orientate pe o ax─â ascensional─â: pe v├órfuri, cu m├óinile ├«ntinse spre cer sau ├«mpreunate a rug─âciune, ├«n cerc. Siluetele nu mai caut─â acum eliberarea printr-o arcuire spre p─âm├ónt, ci printr-o av├óntare spre ├«n─âl╚Ťimi. Astfel, ├«nt├ólnim at├ót frenezia dansului ritualic, ├«nso╚Ťit parc─â de incanta╚Ťii str─âvechi, c├ót ╚Öi elegan╚Ťa baletului ├«nc─ârcat de o sensibilitate aparte. 

Inaltarea

Uneori, fiin╚Ťele nu-╚Öi g─âsesc coordonarea, grup├óndu-se ├«ntr-o ├«ncercare static─â de sincronizare, alteori, acestea se dezl─ân╚Ťuie p─âtrunse de un fior necunoscut. La un moment dat, siluetele ÔÇô supuse tot mai accentuat abstractiz─ârii cu valen╚Ťe expresioniste, mai mult sau mai pu╚Ťin apropiate de structurile complexe ale lui Pollock ÔÇô devin p─âr╚Ťi ale vibra╚Ťiilor dansului, ├«╚Öi dep─â╚Öesc limitele, contopindu-se cu natura ├«ns─â╚Öi. 

A╚Öadar, sub orice aspect s-ar manifesta, improvizat sau elaborat, ÔÇ×dansul ├«nseamn─â celebrare, dansul este limbaj. Limbaj dincoace de cuv├óntÔÇŁ (Chevalier & Gheerbrant, 2009: 325-326), a c─ârui structurare conduce c─âtre o eliberare extatic─â, dincolo de coordonatele temporale. Un astfel de limbaj este articulat cu o deosebit─â for╚Ť─â ╚Öi ├«n compozi╚Ťiile lui Iulian Cop─âcel, care surprind ÔÇô printr-o sintax─â inedit─â ÔÇô expresivitatea ritmului, dinamismul unei lumi aflate ├«n c─âutarea echilibrului. ├Än aceast─â lume, dansul purific─â, restabile╚Öte coeren╚Ťa, salveaz─â fiin╚Ťa. 

  • ÔÇó Blaga, Lucian, Trilogia cunoa╚Öterii, Ed. Humanitas, Bucure╚Öti, 2013. 
  • ÔÇó Candrea, I. Aurel, Folclorul medical rom├ón comparat. Privire general─â. Medicina magic─â, Ed. Polirom, Ia┼či 1999. 
  • ÔÇó Chevalier, Jean; Gheerbrant, Alain (coord.), Dic╚Ťionar de simboluri: mituri, vise, obiceiuri, gesturi, forme, figuri, culori, numere, Ed. Polirom, Ia┼či 2009. 
  • ÔÇó Cre┼úu, Bogdan, Inorogul la por┼úile Orientului. Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu 

comparativ, vol. I, Ed. Institutul European, Ia╚Öi, 2013. 

Text: Marius Pintilii

iulian

my website site

Leave a Reply

Scroll Up
0 Shares
Share via
Copy link
Powered by Social Snap